TRINITATEA

Creat-ai Tată omul pe pământ
Şi L-ai lucrat cu mâna-Ţi iscusintă ,
Luând de jos ţărâna , modelând,
Ai prelucrat fiinţa cea iubită.

Aşa cum Tu cu Fiul şi cu Duhul
Eşti una în lucrările-Ţi Divine !
Prin Trinitatea Ta-nţelegem totul.
Aşa făcut-ai omul o Stăpâne,

Creat-AI trup cu-a Ta înfăţişare,
Şi ai turnat în el din duhul Tău
Iar sufletul, şi el e în lucrare
Şi toate trei sunt doar proiectul Tău.

Prieten drag ce încă stai pe gânduri
La tot ce vezi în lumea limitată
Dacă priveşti în jur, vezi mii de semne !
Ce ne vorbesc despre o lumea-naltă.

De nu-nţelegi lucrarea Lui divină,
Priveşte-n jurul tău să vezi natura !
Căci toate-au fost create la lumină
Şi prin a Lui cuvânt ele-au făptura

Nu te uimeşti, privind ades' la stele ?
Ce le zăreşti când vine înserarea !
Cum Dumnezeu trasatu-lea o cale
Şi ele îşi continuă mişcarea ?

Cum soarele în dis de dimineaţă
Trimite-a lui căldură pe pământ,
Aduce florile din nou la viaţă
şi câmpul se îmbracă în veşmânt.

Ce frumuseţi, şi ce splendori măreţe !
Au fost create prin al Său cuvânt ;
Dacă acestea nu-ţi vorbesc, priveşte !
La omul cel creat de Tatăl sfânt.

Cu câtă gingăşie El lucra-Ta
Ca să creeze omul pe pământ
La prelucrat El chiar cu mâna Sa
Câte ţesuturi pusa-n el Cel sfânt !

Totu-i o taină ce nu o-nţelegem !
Dar de privim la Cel ce este viaţa
Prin ochii de credinţă noi vedem
-O creatură din lucrarea SA


06/15/02 gl