TRIMITE, DOAMNE!

TRIMITE, DOAMNE!...

Trimite, Doamne, Îngerul salvării
Cum l-ai trimis cândva la Daniel
Şi scapă-mă de leii disperării
Ce vor să-mi sfâşie-al credinţei zel!

Se împlineşte, iată, profeţia
Când lumea-ntreagă pare-un Babilon
Şi necredinţa persiflează bucuria
Celor neprihăniţi cu-al urii ton.

Dar unde-s servii Tăi plini de putere
Ce nu se-aruncă-n faţa unui chip ?
Mulţi Te-au uitat şi dorm, vai, ce durere!
Căci li-e zidită casa pe nisip!

Trezeşte-Ţi grabnic, Doamne, tot poporul
Şi-n fruntea noastră pentru veci rămâi!
Deschide-ne ca şi-n pustiu Izvorul
Sunând cu goarna dragostei dintâi!

Trimite, Doamne, Îngerul la mine
Deşi nu sunt ca Daniel profet,
Cu toate că în rugăciuni spre Tine
Mă-nalţ şi eu ca fumul cel discret.

Am multe cereri şi-ntrebări, Părinte:
Răspunsul lor nu-l ştiu, nu-l înţeleg...
Dar simt mereu cum dorul Tău fierbinte
Mă vrea să fiu pe-altar un miel întreg.

Ca şi Avraam întinde-Ţi iute Mâna
Şi scoate-mă din orice-ncurcături.
Doar Tu ai pus în pieptul meu fântâna
Cea ţâşnitoare, tot după Scripturi.

O, nu lăsa ca lumea s-o astupe
Prin nevegherea lui Adam cel vechi,
Cel care de Stăpânul său se rupe
Când nu-i mai este mână, nici urechi.

Trimite, Doamne, Îngerul din slavă
Şi tot ce-n mine-i rău şi inutil
Pe loc să ardă-n flăcări ca de lavă
Iar eu, prin Duhul, să devin copil!

Scăpat de leii cruzi ai disperării
Ce mă ameninţă cu câte-un semn,
Îţi voi cânta poemul îndurării
Trăind ca fiu al Tău senin şi demn.

Trimite, Doamne, Îngerul iubirii
Spre cei căzuţi, pierduţi prin Babilon!
Transformă grabnic faţa omenirii
Prin Mielul blând ce astăzi e pe tron.