Trezire

De sar trezi din morţi străbunii
Să vadă cum merge credinţa
Sar speria crezând că hunii
Au năvălit cu necredinţa

De-ar vedea sfinţii din vechime
Deşertul cât este de mare!
S-ar speria de-această lume
Văzându-Ţi oameni-n lucrare!

Pământurile-s fără apă
Spini au dat să se-mulţească
Nu este nimeni să înceapă
Lucrarea cea dumnezeiască

Sunt mulţi ce nu spun adevărul
Ci doar vorbesc ca din prisos
Ei nu muncesc bine ogorul
Căci nu ascultă de Hristos!

Trăim o viaţă de creştini
După tradiţia modernă,
Uităm de vechii penegrini
Ce se rugau în geam cu pernă

Ei susţineau cărarea dreptă
Cu riscul de a suferi,
Dar azi credinţa-i alterată
Minciuna-ncepe ai orbi,

Mulţi au făcut din ea o cale
De-a câştiga doar existenţa
Ei nu cobor la cei din vale
Să le ridice neputinţa!

E dureros când sfinţii Tăi
Împiedică pe păcătos,
De-a găsii apele ce-s vii
Să se întoarcă la Hristos!

Mândria i-au trântit în groapă
În întuneric şi norori,
O, vino Doamne de îi scapă
Îmbracăi iar cu haine noi!

De sar trezi din morţi străbunii
Să vadă sfinţii de acum,
Ar suspina văzând cum unii
Se rătăcesc mergând pe drum,

Ar plânge ei şi-ar suspina
Văzând ce libertate-avem,
Văzând cum nu întindem mâna
Pe cel căzut să-l ajutăm,

Avem hambarele ce-s pline
Cu bogăţii ce-am adunat,
Iar alţii, adorm fără pâine
O vino cu al Tău cuvânt,

Trezeşte-ne din adormire
Şi umple-ne de duhul Tău,
Pune în noi o dăruire
Pentru acei ce o duc rău!

Pentru acei în neputinţă
Pentru acea ce-s flămânzi,
O pune în noi o dorinţă
Să-i ajutăm pe muribunzi,

Pune în noi cuvântul sfânt
Ca să lucrăm cum Tu ne vrei
Iar când sfârşi-vom pe pământ
Să fim în cer cu sfinţii Tăi.

2-23-2010