Trezește-te poporule din somn amăgitor

Trezește-te poporule din somn amăgitor,
Avânt să-ți ei spre ceruri, pe calea-ngustă-n zbor,
Pe cea care-i mai lată, în foc tu vei sfârși,
Poporule ascultă, și nu te-mpotrivi.

Deschide bine ochii, lumina să o vezi,
Cuvântul ce coboară, ascultă-l și să crezi,
Că din înalt de ceruri, vorbește Dumnezeu,
Azi numai pentru tine, El vede că ți-e greu.

El strigă și îți spune popor răscumpărat,
Pentru aceste vremuri, cândva te-a echipat,
Ca să rămâi în luptă, mereu doar în picioare,
Să ai tu azi privirea, și gândul după zare.

Cu armele divine, ce le-ai primit în dar,
Că să răzbați și astăzi, tu poți orice hotar,
Cu armele iubirii, tu ura biruiești,
Ce-adesea azi pe cale, poporule-o-ntâlnești.

Încins cu adevărul, credința-ți este vie,
În viață nu ești singur, ea nu-ți va fi pustie,
În orice-mprejurare, mereu ve-ți fi în doi,
De crezi... El e cu tine, în lupte... în nevoi.

Doar ascultând întruna, tu nu vei rătăci,
Ascultă glasul Celui, ce-ndată va veni,
Căci ascultarea este, acea neprihănire,
Ce-ți va deschide poarta, spre cer... spre nemurire.

Mai rabdă azi, mai luptă, poporule iubit,
Prin har tu adevărul, din ceruri ai primit,
În El tu ancorează-ți, azi pasul tău acum,
Și crede... nu ești singur, pe urma Lui pe drum.