Trezește-te din atipire

Poporule, trezește-te din atipirea care,
Ea poate să-ți aducă, o mare nepăsare,
De veghe stai întruna, în timpul de necaz,
Tu fii poporul care, el și în noapte-i treaz.

Pe stâncă în picioare, rămâi neclătinat,
Chiar de vei fi de Domnul, poporul încercat,
Chiar de va bate vântul, furtuni de vor veni,
Încrede-te în Domnul, cu El vei birui.

La locul de lumină, cel larg El te va scoate,
Din întuneric Domnul, ca să te scoată poate,
Să-ți dea din apa vie, El și-ar dori mereu,
Poporule El este, iubire... Dumnezeu.

La drumul cu răscruce, când tu suspini și gemi,
Să-ți lumineze drumul, tu numele să-i chemi,
Să nu lași bezna nopții, să stea în calea ta,
Poporule... cu Domnul, tu poți să treci de ea.

Tu poți să treci de valuri, de-asculți de Dumnezeu,
El poate să îl mustre, și la cuvântul Său,
Se va desparte marea, la mal s-ajungi îndat,
Poporule de Domnul, ce-ai fost răscumpărat.

El va opri vârtejul, pornit dintr-o furtună,
De veghe pentru tine, va sta în timp cu lună,
Tu doar în El credința... nădejdea să îți pui,
Și să-nțelegi că totul, e doar în mâna Lui.

Oprește orice șoaptă, căci Dumnezeul tău,
Închide-ndată gura, acelui ce e rău,
El toate pentru tine, le face... chiar odat,
Pe singurul Său Fiu, l-a dat crucificat.

Tu azi înaintează, orice ai întâlni,
Pe drumul înspre viață, în loc tu nu opri,
Încrede-te în Domnul, popor răscumpărat,
În ceruri tu de Domnul, mereu ești așteptat.