Trezește-te

Trezește-te

A trecut Isus aseară
Pe la cortul meu din nou.
Eu nu eram de strajă,
Am adormit într-un antreu.

Am privit la mine-atunci
Ars de arșiți, plin de colb, noroi,
M-am plecat în fața Celui Sfânt
Mărturisind ceea ce sunt.

Am simțit dragostea Lui.
Întrebări mi-au năpădit ființa:
Unde este dragostea dintâi?
Unde-i frica de Ființa Sa?

Te iubesc, Doamne, iartă-mi păcatul…

Reuși-i să spun, doar atât… și am tăcut…

Am simțit mângâierea de la Domnul
Și iertarea pentru tot ce-am făcut.

În următoarele zile, o voce lăuntrică îmi spune:
„Tu uită-te, nimeni nu-i corect…

Nu vezi ce formali sunt cei de pe Cale cu tine,
Tu poți să păcătuiești, nimeni nu-i perfect.”

„Doamne! Nu numai Petru te-a părăsit …

Nu numai Iuda te-a trădat …

Și eu sunt slab și ipocrit
Prins în cursă și-n păcat”

Am strigat din nou la Domnul,
Nu ca prima dată, ci din agonia morții.
Nuiaua Lui e dulce, El Îndurătorul,
El mi-a arătat dragostea Vieții.

„Îți mulțumesc și te iubesc, Domnul meu,
Mi-ai deschis ochii să văd cine sunt eu,
Îți mulțumesc și te rog nu mai mă lăsa
Să privesc la greșelile altora.
Ci fă-mă să le văd pe ale mele,
Să mă schimb, și păzește-mă de rele”

„Uită-te la tine și scutură-ți țărâna
Unde-ți este dragostea și-armura,
Frica de Domnul și dragostea de frați?
În inimă-i răutate, murdărie și taci?”

Trezește-te, poporul Domnului,
Căci în fiecare zi prezența Lui
Trece și vede la ușa cortului tău
Moloz, murdărie, colb, tot ce-i rău.

Scoate-le afară și El te iubește,
Ia aminte și te trezește!
Pentru tine S-a jertfit Mântuitorul
Și fiva-ți în veci Salvatorul.
Simion Ioanăș