Trestia franta

Ma plec cu inima infiorata
Infata Ta maret Pastor divin
O,cat de-adanc simte fiinta-mi toata
Ca Tu-ntelegi si lacrimi si suspin.

O trestie in multe locuri franta
Batuta si de ploaie si de vant.
Calcata adesea ori fara de mila in picioare
Lovita uneori de maini murdare,asa ma simt.

Cu teama si sfiala imi port gandul
Spre tronul Tau de mare imparat.
Caci in curand se-ncheie anul
Si pentru Tine putin eu am lucrat.

Dar ce-as putea sa fac acum Stapane?
Eu stiu ca Tu din lume m-ai chemat
Mi-ai dat talanti si am pe masa paine
Si gol fiind tot Tu mai imbracat.

Sa-mi ierti te rog acum netrebnicia
Stiu numai eu sunt viniovat
Am cunoscut si Legea si iubirea
In gand pe multi am judecat,si n-am iertat.

De simt acum durerile franturii
Si ma simtesc de Tine-ndepartat
E pentru ca stiind slova Scripturii
Pentru acei cazuti nu m-am rugat.

Si poate mi-am dorit sa fiu mai mare
Decat eu am crezut sau meritat
Dar slava Tie ca inca o data Doamne
Prin Duhul Tau adanc m-ai cercetat.

Facandu-mi planuri multe ,trecatoare
Ce de pamant puternic m-au legat
Eu singur,numai eu,o Doamne
Pe-o temelie subreda am lucrat.

Purtand belsugul binecuvantarii
Caci toate Tu le dai din plin
Nu m-am facut partas lucrarii
Pe-orfan si vaduva-ocrotind.

De nu ar fi o jertfa salvatoare
Spre care mainile sa mi le-ntind
Ca Tu sa ma sfitesti pentru lucrare
As fi un om nenorocit sub soare.

De pot sa-ti spun acum acestea toate
Sa cer iertarea Ta deplin
E pentru ca,desi in slavi inalte
Tu Te cobori la fiintele ingenuncheate.

Transforma-mi Doamne fiinta si gandirea
Ochi-mi priveasca doar la locul sfant
Doresc sa-mi fie mai adanca pocainta
Primeste-mi pe altarul Tau cainta!

Sunt vremuri grele,vremuri de restriste
Se mai aud multimile racnind
Ici colo mai rasuna cate-o arma
Si auzim cate o mama copii bocind.

Cad tronurile lumii rand pe rand
Si lumea e-ntr-o mare framantare
Prea multi nemantuiti merg in mormant
Dar fa-ma Doamne ca prin tot ce sunt
Sa spun oricarui om de pe pamant
Tu vii curand!