Treptele de pe cadranul lui Ahaz

Să scot din viață, de-aș putea
O vreme, să nu mai fi fost,
Mi-aș strânge păcatul în ea
Neascultarea, trăiri fără rost.

Isuse, să-mi scoți de pe cale,
Piroane cu care-am străpuns
Picioarele, palmele Tale,
Sfidând al Iubirii răspuns.

Pe trepte mai jos să coboare
O vreme plătită cu Sânge,
Cu lacrimi mari și sudoare,
O vreme ce inima-mi frânge.

Urâciunea să curgă-napoi
În ceasul rămas ne născut,
Cu lacrima ei de noroi,
Cu tot ce-a adus ea în lut.

Rămână, cuptorul de jar
Și praguri trecute cu greu,
Dispară ce Ți-am fost calvar
Ție, Ție Isus, Domnul meu.

Pe treptele vremii ai șters
Păcatu-mi, uitării l-ai dat,
Isus mi-ești un Nou Univers,
Un Cer Nou, în veci luminat.

Sângele Tău, scumpe Domn,
Mă revendică, fără păcat,
În ceas reversibil, din somn
M-ai trezit înnoit, curățat.

Amin!