Trepte de urcat

Mulţumesc pentru credinţa
Ce-am primit-o: dar ceresc.
Ea mi-a înnoit fiinţa,
M-a făcut copil regesc.

Vreau să o unesc cu fapta
Ca să cresc mai sus mereu;
Doar aşa primesc răsplata
Când sfârşesc urcuşul greu.

Apoi cu fapta, cunoştinţa vreau
Să mă îndrume-n cale.
S-aleg izvorul de-unde beau
Să nu mă duc la vale.

Toată silinţa să mi-o dau
Să urc spre înfrânare.
Unde-i păcat eu să nu stau,
Să fug cu disperare.

Şi-apoi răbdarea s-o-mpletesc
Pe-această scară-naltă.
Să urc spre Mirele ceresc
S-ajung ca El odată.

Avem o treapta şi mai sus,
Evlavia-i numită.
E-o calitate de nespus,
De toţi este dorită.

Şi de-am urcat aceste scări,
În ordine-arătată,
Uşor păşi-vom spre-alte stări
Fără efort, deodată.

Firesc, spre dragostea de fraţi
Ne duce-ncet cărarea
Pe toţi să îi vedem curaţi
Căci şi-au urmat chemarea.

Toţi au trecut pe la Calvar
Şi-acum lucrează-n vie
Şi Domnul i-a-mbrăcat cu Har
Pentru Impărăţie.

Sunt fraţii mei şi îi iubesc
Sunt chiar mai buni ca mine.
Mereu, mereu îi preţuiesc,
Dragostea Lui ne ţine.

Mai e o treaptă. Aş vrea mult
S-o pot urca şi pe-asta:
S-aud al lumilor tumult
Să pot simţi năpasta,

Să mă-nfior cum merg spre iad
Mulţimi neştiutoare
Iubirea de-oameni să-mi arăt
Chemându-i la-ndurare.

Priviţi! La Golgota, Isus,
Jertfit ca ispăşire
Vă dă un dar ceresc, nespus,
A voastră mântuire.

El, Mielul fără de păcat,
Plăti a voastră vină.
Veniţi la El, căci v-a salvat
Şi vă dă viaţă plină.

Vino la El, astăzi, cât poţi
Căci mare-I îndurarea
S-audă vestea asta toţi:
Veniţi, primiţi iertarea.