Tremură sub geană

Tremură sub geană, roua licurindă,
Râul încă-și scaldă prundul, răcoros,
Zori dimineții vin să ne cuprindă,
Plini de bunătatea Ta, Isus Cristos.

Leagăne de aur unduiesc natura,
Se ridică voalul într-un pas de vals,
Ne îmbrobodește în sudori, căldura
Ne toarnă ca aur, în lingoul ars.

Of, năduful care ne-neacă suflarea,
Pompează sistola, sânge prăfuit,
Grea e truda pâinii, lungă așteptarea
Când cuptorul arde încă, la zenit.

Cheamă-ne pe nume, din acest pârjol
Și ne odihnește Doamne-n umbra Ta,
Umple-ne carafa, sufletul, de-i gol,
Ne-ai plătit pe Cruce, toată paguba.

Adu Doamne ploi, răsfrânge Lumina,
Ne adăpostește-n bolți de curcubeu,
Înmuiată-n sânge, pare-a fi și luna,
Își dezbracă huma suflețelul meu.

Iată-mă Stăpâne, pe-o buclă, târziu,
Îmi privesc în coamă, rodul pârguit,
E meritul Tău, scump Părinte, știu,
De căngile furtunii, Tu l-ai ocrotit.

Roșul asfințit de petale moarte,
Arămia frunză, în păreri de rău,
Păcatele mele, cu Sânge spălate...
Asfințesc: și vara și toamna și eu.

Un prag de Aur îmi stă înainte,
Nu am strălucirea care să îl treacă,
Tu mă ridici pe brațul Tău, Iubite,
Niciodată nu voi mai fi săracă.

Amin!