TREI PRIETENI

TREI PRIETENI

Pe drum:

Un cãlãtor venind de pe-un drum,
într-o varã atât de fierbinte,
terminase merindea... şi-acum
îşi zicea : "Cum sã merg înainte ?

Drumul meu cãtre casã e lung ... "
Şi-o speranţă în gându-i se-aprinde.
"Doar în satul de-alãturi de-ajung
voi gãsi adãpost şi ... merinde !"

Cãlãtorul îndatã-a pornit
pe cãrarea ce-n vale se pierde
spre-un feeric şi viu asfinţit
ce-nfãşoarã pãdurea cea verde.

"Da, acolo de mult locuia
un prieten de-al meu, din pruncie.
De m-aş duce la el l-aş vedea
şi în ochi i-aş citi bucurie !"

Asculta suspinând un izvor
şi privea printre nori ciocârlia.
Se gândea la trecut c-un fior
şi aşa l-a cuprins nostalgia.

La casa unui prieten :
Dar deodatã ajunge în sat
şi priveşte o casã bãtrânã.
Chiar când noaptea deplin s-a lãsat
e un om cu un vas la fântânã.

Cum se-opreşte-l întreabã blajin
dacã-l ştie cumva pe cutare.
Dar acela e-atât de strãin
şi mirat de a lui întrebare.

Şi din nou cãlãtorul pornea
pe-alte uliţi sã-ntrebe la case.
Şi târziu de tot, abia-abia,
prietenul sãu şi-l aflase.

Când la poartã prin beznã-a ajuns
tot luptând c-un gând de îndoialã,
omul bate şi-aşteaptã rãspuns
învingându-şi cruda obosealã.

Foamea, noaptea, pãreau cã l-au frânt
pe cãrarea îngustã şi lungã !
Iatã-l cum aşteaptã un cuvânt ...
un cuvânt pe inimã sã-l ungã.

"Da, e chiar prietenul meu bun !..."
O, ce mare le-a fost bucuria
întâlnirii pe-acel plai strãbun
înfrãţit cu doina şi câmpia !

Multe lucruri ... multe şi-au vorbit.
Dar la toate trebuia şi-o masã
aşteptatã c-un stomac lihnit.
Niciun strop de pâine nu-i în casã !...

Al treilea prieten :

Gazda-şi cere scuzele acum
şi lipseşte câteva minute.
Ea ajunge peste-o clipã-n drum
şi spre-o casã se îndreaptã iute.

Nu era o casã de strãini
ci de buni amici, se înţelege.
Pe deasupra mai erau vecini
şi-nvãţaţi de-aceeaşi Sfântã Lege.

Cum ajunge-n poarta cea de lemn
omul strigã pentru prima oarã.
Însã nimeni nu dã niciun semn,
niciun glas din camera de varã.

La un timp se-aude-un vag rãspuns :
"Cine strigã-n noapte-atât de tare :
Cã mã tulburi nu ţi-a fost de-ajuns ?"
Şi la geam stãpânul scund apare.

"Eu, vecine, am un singur gând ...
Mi-a venit din praful cel fierbinte
un prieten obosit, flãmând,
şi nu am ce-i pune înainte.

Dã-mi trei pâini ... un simplu împrumut !...
Mi-am lãsat în casã musafirul.
Nu am nicio clipã de pierdut
şi cuvântul meu sã-ţi fie girul !"

Dar stãpânul casei, somnoros,
sã coboare spuse cã nu poate
şi-i închise geamul furios.
Dar în poartã cine iar îi bate ?!...

Şi din nou fereastra s-a deschis.
"Dragul meu, te rog frumos, mã iartã ...
şi m-ascultã ... Poate-ţi stric un vis
când te chem şi te aştept la poartã.

Mã-mprumutã numai cu trei pâini.
Eu, sã ştii, nu cer doar pentru mine,
nici c-aş vrea sã le arunc la câini
dar, te rog, îmi trebuie, ştiu bine !..."

"Nu mã tulbura ! Mi-e somn acum !
Îmi trezeşti copiii şi soţia !
E târziu şi nu pot nicidecum
sã te-ajut, sã-ţi umplu farfuria !..."

"Dar prietene, nu mã cunoşti ?...
Dã chemãrii mele ascultare
ca şi-n vremea când aceleaşi oşti
le slujeam cu sârg şi devotare !"

Într-o clipã-n noaptea-aceea grea
paşi spre poartã, iatã, cum se-ndreaptã.
Este-un om ce ţine-n mâna sa
pâini pentru amicul ce le-aşteaptã.

Masa nocturnã :

Omul s-a întors, deşi târziu,
fericit şi bucuros pe vatrã
ca un fluviu într-un loc pustiu
care dã nãvalã dintr-o piatrã.

Şi un aer sfânt, ceresc, vioi
casa-ntreagã parcã i-o cuprinde.
Totu-i gata, râsul este-n toi,
masa dragostei se-ntinde ...



Epilog :

Într-o zi, Isus, spunea oricui
plin de har ceresc şi de putere :
"Cine-aşteaptã de la Tatãl lui
orice lucru bun pe care-l cere,

îl va şi primi ca un rãspuns
la stãruitoarea rugãciune !
Cine cautã, dar n-a ajuns
sã gãseascã lucrurile bune,

stãruind în cãutarea sa
niciodatã sã nu înceteze.
Chiar şi-atunci când lupta-i va fi grea
el speranţa-n suflet sã-şi pãstreze.

Cine cautã cu dor curat
Adevãrului sã-i dea de urmã,
dacã stãruie neîncetat,
negreşit îl va gãsi pe urmã.

Dacã Adevãrul este-nchis
cu o uşã ce-ar vrea sã desfide
bate, bate-n uşã mai decis
pânã uşa ţi se va deschide !

Cel ce bate cu credinţă doar
va gãsi mai multe decât cere.
Stãruinţa ta, prin rugi şi har,
are-n faţa Tatãlui putere !

Dacã voi cei rãi puteţi sã daţi
daruri bune la copii, cum oare
Tatãl, Cel pe care-L veneraţi,
nu va da El darurile Sale ?!...

Nu va da El, oare, Duhul Sfânt,
celui ce-L aşteaptã cu credinţă
şi tãmãduire c-un cuvânt
robului zdrobit de neputinţă ?!..."
*
Voi, creştini, ce sunteţi plini de somn
chiar când ziua, iatã, e spre-amiazã,
nu uitaţi, Isus e-al vostru Domn
şi, în Duhul, Domnul vã boteazã !

Stãruiţi în rugã tot mai plini
de-acel dor dupã neprihãnire,
dupã Duhul ce vã face crini
pentru-al nostru veşnic Rege-Mire !