Trecut-au milenii

Trecut-au milenii și veacuri din clipa,
Când noaptea în mijloc de zi se lăsa,
Când îngeri în ceruri plângeau cu suspine,
Când Domnul pe cruce păcatul plătea.

Când cerul își strânse lumina-n tăcere,
Și soarele parcă nu mai strălucea,
Când stâncile toate strigau de durere,
Și lumea-ntreagă în jale cădea.

Când sângele sfânt picura peste lemnul,
Ce-a dus o povar-a păcatului greu,
Iar glasul rostit, în tăcere pe cruce,
Era mântuirea ce-o dă Dumnezeu.

Când moartea părea că învinge mormântul,
Și dorul se stinse în pieptul zdrobit,
Iar cei ce-L urmară stăteau în tăcere,
Cu inimi de teamă și dor părăsit.

Dar zorii veniră cu vestea cea mare,
Că piatra mormântului s-a răsturnat,
Era numai viața, nu moarte și noapte,
Iar Domnul în slavă din morți a-nviat.

Și astăzi răsună prin veacuri chemarea,
Că jertfa nu fost-a zadarnic adusă,
Deschise o poartă a vieții în lume,
Prin cruce, prin har, prin iubirea nespusă.

Și astăzi mai cheamă, cu glas plin de milă,
Pe omul ce-și poartă povara în piept,
Să vină la cruce, să-și lase trecutul,
Și-n harul iertării să fie-nțelept.

Căci sângele sfânt, ce-l vărsat pe Golgota,
Și astăzi mai spală păcatul oricui,
Și pacea coboară în inimi zdrobite,
Când omul se-nchină smerit Domnului.

Nu-i doar o poveste din vremuri apuse,
Nici doar amintire de mult îngropată,
Ci viață ce arde și azi pentru lume,
Putere divină, mereu arătată.

Și cine primește cu drag mântuirea,
Și-și pune-a sa viață sub harul divin,
Va merge spre ceruri cu sfântă nădejde,
Purtând în lumină un suflet deplin.

Și drumul credinței nu-i gol de-ncercare,
Dar harul îl ține pe cel credincios,
Când valuri se-nalță și noaptea apasă,
El merge prin toate privind spre Hristos.

Căci crucea nu-i capăt, ci cale spre slavă,
Și jertfa rodește în inimi cu dor,
Din lacrimi răsare o sfântă nădejde,
Iar pașii prin noapte se-ndreaptă ușor.

Trăirea curată, în taină păstrată,
E semn că în suflet Hristos a lucrat,
Nu vorba, ci viața mereu închinată,
Arată că omul e-n Domnul schimbat.

Și-n ziua cea mare, când totul se strânge,
Pe toți îi va strânge-nainte să-i stea,
Acei ce-au trăit viața doar prin credință,
La ceruri cu Domnul ei s-or înălța.
Amin