Treci furtună cât mai iute

Treci furtună cât mai iute, știu că tu ești trecătoare,
După tine-ndată vine, pace... liniște și soare,
Azi ridici vârtejuri multe, dar eu știu că în curând,
Vine Cel ce te oprește, când rostește un cuvânt.

Chiar și-atunci când mânioasă, tu apari în calea mea,
Să m-avânt spre cer prin tine, eu nicicând n-oi înceta,
Căci în mine este-o mare, dragoste de Dumnezeu,
Ce mă trece ea de tine, oricât drumu-ar fi de greu.

Lângă mine este-Acela, ce mereu mă îngrijește,
De sunt eu vre-o dată-n tine, El e Cel ce-mi dăruiește,
Și putere... și lumină, ca eu să nu rătăcesc,
A Lui pace ea mă face, să îi spun... mult te iubesc.

El nicicând n-o să mă lase, veșnic e neschimbător,
Viață este pentru-aceia, ce se-avântă-ntruna-n zbor,
Chiar și-atunci când ești pornită, tu furtună pe pământ,
El te va opri căci Domnul, are ultimul cuvânt.

Mulți fiori ce-s plini de teamă, tu arunci asupra mea,
Dar furtună... scut îmi este, cea divină... dragostea,
Este cea care de tine-atât de iute ea mă trece,
Încât eu nicicând vre-o dată, nu simt timpul tău cel rece.

Nu simt nici a ta-ntristare, să mă prindă ce ar vrea,
Căci în mine-ntotdeauna, e prezentă dragostea,
Și acea care-i cerească, ea de bucurii e plină,
Ea alungă vremea-n care-a mea ființ-adânc suspină.

Chiar de vii... știu că vei trece, tot ce-i veșnic este sus,
Nu mi-e teamă... pentru mine, luptă-ntruna doar Isus,
Și cu tine, și cu vântul, și cu valul ce ar vrea,
Ca să stingă focul care, arde... dar nu vor putea.

Căci puterea este-n mâna, ce mă poartă azi mereu,
Prin acele clipe care, spun că trec atât de greu,
În cuvânt este puterea, doar odată de-i rostit,
Orice val, orice furtună, orice vânt este oprit.