Trecerea unei mări

Exodul 14:19-20
Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.
El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.


De m-ar urmării duşmanul până în pânzele albe, ştiu că Stăpânul inimii mele poate descătuşa
Legăturiile indiferent de ce natură ar fi aceastea.
Nu doar o dată am avut în faţă o mare neşfârşită imposibil de străbătut,dar aşa cum poporul
Domnului a străbătut Marea Roşie tot aşa Dumnezeu a ordonat problemelor
Să strângă rândurile şi apoi să se despartă în aşa fel încât să pot trece
De partea cealaltă. Totuşi diavolul m-a urmărit de fiecare dată
Şi-mi striga dinapoi ‚’’Zidurile acestea vor cădea şi problemele,
De la cea mai mică până la cea mai dificilă, toate te vor înneca.
Vei fi a mea.’’.

Dar Dumnezeului lui Avraam, Issac şi Iacov a pus strajă înapoia fiicei sale. Şi zilele care au urmat, în timp ce reveneau lucrurile la normal ştiam că
Diavolul e înapoia mea dar nu îl mai puteam vedea, tot ce vedeam era calea
Pe care Dumnezeu a netezit-o înaintea mea, nu auzeam decât tăcerea
Problemelor pironite în zidul din stânga şi din dreapta.

Elohim, Tu Prea Sfânt Tată, nu sunt vrednică să îţi pronunţ nici măcar numele
Dar cu toate aceastea m-ai învăţat că în Tine pot să îmi pun întreaga
Credinţă a mea şi eşti Singurul Dumnezeu Viu şi Adevărat. Înaintea
Lumii recunosc autoritatea Ta, recunosc că Tu ai pus în repaus problemele
Ce spumegau în mulţimea în care fierbeau, tot tu ai împărţit marea mea de probleme
Şi m-ai susţinut, ai făcut pereţi muţi din tot ce mi se împotrivea
Şi i-ai pus la dreapta şi stânga mea arătându-mi direcţia spre care trebuia
A porni. Ai făcut aşa pentru a le arăta tuturora că Tu nu-ţi uiţi copii,
Inima Ta nu găseşte plăcere în necazul celui sărac şi tu nu laşi
Să moară de foame văduva. Iahve, Creatorul, Judecâtorul şi Mântuitorul meu, înaintea Ta
Mă voi închina fiindcă am văzut în deşert mâna Ta acoperindu-mă, m-a
Hrănit, m-a adăpat şi m-a îmbrăcat. Mă cutremur când văd măreţia Ta şi credincioşia
Pe care o ai faţă de rasa umană care uneori uită a fi recunoscătoare.

Rabi, nu ştiu decât ce Tu mă vei învăţa şi Rabi, arde tu cărţile cu învăţături străine din inima mea
Şi să nu rămână de ele nici măcar pulberea. Învaţă-mă înţelepciunea,
Comorile pe care să le vreau să fie acestea: înţelepciunea, cumpătarea
Şi controlarea limbii căci tot Tu m-ai învăţat că aceasta poate mângâia
Ori ucide pe al meu apropiat. Rabi, învaţă-mă să mă îngrijesc de templul în care în mila Ta
Ai revărsat Duh Sfânt spre a mă învăţa.

Ava, primeşte-mă ca pe o fiică a Ta;
Ştiu prea bine că nu am făcut nimic pentru a merita
Tratament preferenţial însă ce doresc eu de fapt este să învăt la picioarele Tale
Să îmi construiesc cu propriile mâini casa, să îmi cunosc locul în lumea aceasta
Şi cel mai important să îndrum pe alţii pe calea Ta. Dar a propovădui nu este atât de simplu pe cum ar părea,
De aceea învaţă-mă răbdarea şi dragostea, un duh potolit să am. Ava, să nu cunosc ce e aceea mândria.
Tot Tu Rabi m-ai învăţat că dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea
Este deşartă dar o femeie temătoare de Dumnezeu este de lăudat.
Adonai, ascultă ruga mea: depărtează de limba mea neadevărul şi patima,
Ajută-mă să stăpânesc peste cea din urmă şi inima mea
Să îşi găsească desfătarea în legea Ta.

Stăpâne, stăpâneşte Tu peste tatăl meu, mama mea, fraţii mei, surorile mele şi toţi ai lor ca astfel să cunoaştem mila, ajută-ne Stăpâne să avem mintea
Limpede şi să nu ne pierdem în înţelepciunea veacului acestuia
Căci ştim prea bine că înţelepciunea acestui veac e nebunie.