TRECERE

TRECERE

Plutim într-o lume cu fâlfâiri de aripi
când leneşe, când repezi.
Trecem prin timp, prin spaţiu şi trecerea
ce ni-este dată e trecere de-o clipă.
Un anotimp rămâne-n urmă,
un chip, un susur, o rază,
şi tot ce ni-este-n faţă e-acelaşi lucru:
anotimp, chip,
susur şi şoaptă,
rază şi timp.
Nu-i nimic nou sub soare;
ceea ce-a fost va mai fi
şi despre ceea ce zici că e nou
s-a-nvechit în clipa vieţii semenului tău.

Dar există o lumină
în cuta cea mai adâncă a lumii, a inimii,
există o lumină ce creşte odată cu trecerea noastră.

Omule!
Nu anotimpurile sunt cele mai minunate lucruri
ce ţi s-au dat;
Nu toamna e anotimpul ce-ţi umple sufletul
de bucuria împlinirii;
chipul, iubirea ce-o laşi în urmă şi treci,
nu e unica iubire ce-o crezi existentă;
şoapta ce cu fiori ţi-a umplut trupul plăpând,
raza ce-n prima dimineaţă a lumii ţi-a atins
fruntea ca o mână caldă de mamă,
ca o mângâiere -
nu-s create ca să te oprească din drum.

Fii fericit pentru trecerea ta!

Plutim într-o lume cu fâlfâiri de aripi...
Dar, dincolo de trecerea noastră
o să descoperim
sensul vieţii de-o clipă, când,
opriţi pentru veşnicie,
ne vom bucura
pentru anotimpuri,
pentru buze ... pentru şoapte şi inimi ...
pentru susur şi timp ...
Există un "dincolo" -
omule, nu te opri în trecerea ta!