Trecea, Domnul...

Trecea, Domnul...

Trecea, Domnul cu ucenicii
Prin lanurile coapte de grâu,
Şi-n jurul Său, toţi neamicii
Abia-şi ţineau mânia-n frâu.

-Dar oare, ce se întâmplase,
De toţi fierbeau şi se-agitau?
- Ei, rupsese spice şi frecase,
Şi boabele de grâu, mâncau.

Şi ei pe Domnul La-ntrebat:
- Vezi, de ce fac ce-i interzis
Ai Tăi discipoli, şi-au lucrat,
Călcând Sabatul, cum e scris?

Căci după ei şi-a lor gândire
Ei făcuseră, o dublă lucrare,
Si seceraseră şi vânturaseră,
Grâul frecat pentru mâncare.

Cu glasul blând le-a povestit
Acea-ntâmplare din vechime,
Când oamenii, au flămânzit
Fiind cu David, de-al susţine.

Cum pâinile, ce doar preoţii
Prin lege dreptu-aveau la ele,
Ei le-u luat, mâncând cu toţii
Dar n-au fost făcători de rele.

Aidoma acum şi ucenicii Săi
Aveau dreptul, de-a mânca,
Chiar dacă-acei pârâtori răi,
Spuneau că Sabatu-ar călca.

Căci Fiul Omului Domn este
Chir al Sabatului prea-sfânt,
Şi prin prezenţa Sa pluteşte
Mult har şi milă, pe pământ.

Flavius Laurian Duverna
30 ianuarie 2009