Trecătoare este clipa

Trecătoare este clipa suferință ce aduce,
Trecător este și ceasul, când te afli la rascruce,
Trecătoare este viața, ce-o trăiești jos pe pământ,
Numai unul nu se trece, și el este... cerul sfânt.

Trecătoare este ploaia, când se trece iar răsare,
Soarele ce umple ziua, cu a lui mare splendoare,
Trecătoare e furtuna, vremea grea e trecătoare,
Numai una nu se trece, cea din cer... nemuritoare.

Sus în cer nimic vre-o dată, nu se trece căci în el,
Stăpânește numai unul, Regele Emanuel,
El o mare-Mpărăție, ne-a lăsat să moștenim,
Ce vre-o dată nu se trece, în ea veșnic o să fim.

Lacrimile se vor trece, ca și roua ce se-nalță,
Întristările ce astăzi, încrețesc ele-orice față,
Se vor trece chiar și ele, căci sunt cele trecătoare,
Nu au loc ele în ceruri, chiar de cerul este mare.

Dar de curg astăzi șuvoaie, se vor trece chiar și ele,
Lacrimile suferinței, ce aduc doar vremuri grele,
Vom uita de-aceste toate, căci sunt toate trecătoare,
Când vom fi în veșnicie, căci ea vre-un trecut nu are.

Se vor duce-aceste vremuri, pline ce sunt de suspin,
Căci sunt vremuri trecătoare... doar acele care vin,
După marea întâlnire, vor fi ele-o veșnicie,
Veșnică va fi în ele, netrecuta bucurie.

Chiar de timpul astăzi tace, și el este trecător,
Cel ce vine este-acela, ce va fi nemuritor,
Orice mare apăsare ce ne tulbură acum,
Se va trece când sfârșitul, el va apărea pe drum.

Și acel sfârșit aduce, chiar de este un sfârșit,
Bucurie și-acea pace, care sunt un infinit,
Toate astăzi ce sunt grele, trecătoare ele sunt,
Căci suntem pe-o trecătoare, cât pășim pe-acest pământ.

Pasul dar și alergarea, când aici se vor sfârși,
Pe acele străzi de aur, veșnice noi vom păși,
Și de-atunci vre-o trecătoare, nu va fi acolo sus,
Căci o veșnicie este-Mpărăția lui Isus.