Treapta de Aur

Privesc de aproape o ultimă treaptă
Din aurul curat, ca sticla străvezie,
Acolo mă verși în splendoare-așteptată,
În Tine Isuse, sfântă Bucurie.

Te încingi, îmi speli picioarele-n cuptor,
Căci talpa îmi este murdară de tină,
Dar merită, chinul, căci flăcări ce dor
Mă lămuresc, să mă-ntorc în Lumină.

Și Dragostea, pasul final îl măsoară,
Din lacrimi, răbdare, iertare, suspin,
Pe-aripile-i sfinte, urcarea-i ușoară,
Prin Iubire, Isuse, la Tine-am să vin.

De-aceea, cu dor, prin flacăra vie
M-avânt ca un șoim spre cerul senin,
Spre treapta de Aur, departe de glie,
Spre Țara în care nu voi fi peregrin.

În ființa mea astăzi e lupta în toi,
Invizibilă, cruntă, lupt prin Credință,
Cad dușmanii de moarte, ard jertfe-eroi,
Dar la sfârșit, Isuse-mi dai biruință.

Cântând, urc tot mai sus, cu brațele pline
De spice de aur, buchet de Mireasă,
Umple-mi cântarea, Isuse drag, de Tine,
Ca o chemare, la Nunta de-Acasă.

S-ajung la treapta care, e Cerul dorit,
Cerul meu, Isuse, ești numai, numai Tu,
Privind spre Tine, striga-voi „s-a sfârșit”
Îți voi încredința doar Ție, sufletul.

Amin!