Trâmbița răsună

Azi răsună peste mare, trâmbița, și peste văi,
Pentru-ntregile popoare, pentru cei ce sunt ai Săi,
Ca să stea în pregătire, în sfințire pe pământ,
Căci se-apropie venirea, Celui ce e veșnic sfânt.

Stați mereu în așteptare, strigă zorile în zi,
Căci niciunul nu știți astăzi, când pe nor va coborâ,
Treji, de veghe-ntotdeauna, stați mereu neprihăniți,
Ca în ziua judecății, de Isus să fiți răpiți.

Se aude glasul vieții, El ne spune că-i aproape,
Clipa care-a fost vestită, ce e scrisă-n sfânta carte,
Când se va sfârși durerea, ce-au avut-o pe pământ,
Cei care fără-ncetare, l-au slujit pe El plângând.

Se aude-n depărtare, trâmbița care-i trezire,
Pentru cei ce dorm în vremea, când se cere o sfințire,
Pentru cei cuprinși ce-s astăzi, de atâta nepăsare,
Azi răsună glasul vieții, ce se-aude-atât de tare.

Strigă-n zi, strigă în noapte, strigă-ntruna... pregătire,
Pentru viața ce începe, dup-a Domnului venire,
Strigă azi cu milă Domnul, ca să se întoarc-acasă,
Dintr-un drum al rătăcirii, azi mireasa Lui aleasă.

Ooo... ascultă cum El strigă, pregătire... pregătire,
Să fii gata de-nălțare, să fii dusă-n nemurire,
Tu biserică ce astăzi, pentru tine strigă-ntruna,
Cel ce te așteaptă-n ceruri, să îți dea ție cununa.