Trăiri de Primăvară

Trăiri de Primăvară

E timpul cald şi-i primăvară
Şi triluri dulci... de ciocârlii,
Ca undele-n eter ce zboară
În note splendide coboară
Din cer venind, cu bucurii.

Natura-ntreagă a-mbrăcat
Straie noi de-un verde clar,
Caci toată iarna, a aşteptat
Mantii să-şi pună de cleştar
Când crivăţul, bătea hoinar.

Se bucură, cu mic cu mare
Tot omul ce începe treaba,
Căci munca e o desfătare
Când cerul e plin de soare,
Şi-acum mare-i este graba.

La fel vrăbii printre ramuri
S-adună-n grupe, ciripesc,
Probabil că ele fac planuri
Pân-apar grăunţe-n lanuri,
Şi astfel... se consfătuiesc.

Căci unele, s-au şi-apucat
Şi cuiburile-şi construiesc,
Şi până târziu, stau la sfat
Chiar de afară s-a-noptat,
În graiul lor... cel păsăresc.

Acum e ziua cea mai bună
Să-nceapă viaţa de cămin,
Şi printre ramuri împreună
Sub sublimul clar de lună -
Să şi-o trăiască, pe deplin!

În cânt duios de păsărele
Se-ncheie iar o zi-ncepută,
Iar pe-nserat, în rămurele
Îşi spun impresii între ele,
S-adună din nou şi discută.

Îşi amintesc ce-au petrecut:
Că-n calda zi de primăvară,
Nici soarele deloc n-a vrut
Măcar să-ntârzie-un minut,
S-o mai întindă cu o sfoară.

Astfel se-aşterne, încetişor
Peste-a lor voie lucrătoare,
Odihna scumpă, a tuturor,
În somn plăcut şi-odihnitor
Iar până-n ziua, următoare.

Flavius Laurian Duverna
10 aprilie 2009