Trăim o viață plină de durere

Trăim o viață plină de durere,
De suferințe-amare mai mereu,
Dar negreșit ea e călătoria,
Care sfârșește sus... la Dumnezeu.

Pășim pe-un drum ce-i plin de multe vise,
Speranță și nădejde că-ntr-o zi,
Aceste zile pline de durere,
Ele-ntr-o clipă toate s-or sfârși.

Privim spre-un capăt plin de bucurie,
Spre el azi alergăm pe-acest pământ,
Chear dacă-i greu pe calea vieții noastre,
Avem un singur țel... un singur gând.

Acela de-a trăi o veșnicie,
Acolo unde lacrimi nu vor fi,
Acolo unde soarele pe ceruri,
El niciodată nu va asfinți.

Trăim o viață plină de suspine,
De gemete-auzite-n văi adânci,
Căci drumul care duce-n veșnicie,
A fost lăsat de Domnul printre stânci.

Dar chear și printre stânci, mereu aproape,
De noi a fost iubitul Dumnezeu,
E Cel ce în trăirea noastră-ntruna,
A fost și va rămâne El mereu.

Trăim aceste clipe dureroase,
Sperând ca se vor termina-n curând,
Căci tot ce-ntâmpinăm noi azi în viață,
Sunt toate cu-n sfârșit pe-acest pământ.