Tot pământul de mărire este plin

Tot pământul de mărire este plin... de Dumnezeu,
Se cutremură și munții, când se-aude glasul Său.

Zguduită e câmpia, când coboară pe pământ,
Toate Lui i se închină, strigă sfânt ești sfânt, ești sfânt.

Serafimii se îmbracă, laudă aduc mereu,
Îngerii în cor ii cântă, mare este Dumnezeu.

Temătoare este marea, când El este auzit,
Cu putere o desparte, pentru-al Său popor iubit.

Tace în adânc furtuna, s-o oprească ar putea,
Nu-și găsește ascunzișul, Domnul poate-a o afla.

Mustră vântul care bate, inimile-a clătina,
El oprește-n loc și timpul, căci puterea e a Sa.

Stropii cei de ploaie deasă, îl ascultă temători,
Până Domnul poruncește, stau ascunși ei printre nori.

Foșnetul cel de pădure, laudă venirea Sa,
Cântecul în cer se-aude, nimeni nu poate tăcea.

Revărsatul cel de ape, Lui se-nchină ne-ncetat,
Numai Unul este Domnul, numai Unu-i Împărat.

Numai unu-i începutul, numai Unul e sfârșit,
El e Alfa, e Omega, Domn aici și-n infinit.
Amin