Tot mergând pe drumul vieții

Tot mergând pe drumul vieții,
Eu am înțeles acum,
Că am mers greșit în toate,
Nu pe drumul care-i bun.

Astăzi știu... că numai cerul,
Trebuie să-mi fie el,
Ținta mea din a mea viață,
Și El singurul meu țel.

Tot mergând încet. . agale,
Astăzi eu am înțeles,
Pasul meu încet din viață,
Trebuie să îl grăbesc.

Am mai înțeles un lucru,
Că în viață singur nu-s,
Că El este-ntotdeauna,
Lângă mine-Acel... Isus.

Am aflat că El e-Acela,
Ce pe mine m-a făcut,
Să-nțeleg eu astăzi multe,
Orice lucru ce-i mărunt.

Să cunosc și-acea iubire,
Ce în viață n-am avut,
Dar am înțeles că Domnul,
Pentru mine a avut.

Am văzut că ne-nțelese,
Multe clipe am trăit,
Multe vremi în hotărârea,
De-a păși unde-a pășit.

Dar eu n-am știut cărarea,
Ce mi-a fost neînțeleasă,
N-am știut că El e Mire,
Și că eu a Lui Mireasă.

Dar acum... când știu eu toate,
Când pe El l-am cunoscut,
Am dorința de a șterge,
Ne-nțelesul timp trecut.

Am dorința de a merge,
Pe al crucii drum ce-i greu,
Căci pe el... când se sfârșește,
Mă așteaptă Domnul meu.

Mă așteaptă de o vreme,
Dar eu rătăcit am fost,
Fără țel în pașii vieții,
Și pe drum, fără vre-un rost.

O să-i mulțumesc întruna,
M-a făcut să înțeleg,
Care este-acea lumină,
Ce-mi spune, unde să merg.

Vreau să îl urmez în toate,
El e Cel ce mi-arătat,
Drumul ne-nțeles din viață,
Care duce la-Mpărat.