Toma

Doar cu câteva zile ‘nainte, Toma privea spre Isus
El Cel pe care l-a urmat, urcat pe-o cruce sus
Și ce priveliște amară, să vezi pe Cel ce l-ai iubit
Bătut, hulit, disprețuit și-n cuie grele pironit.

În hohote plânge Maria și lui nu-i vine ca să creadă
Nu este-acesta Cel ce-a spus ca-n El toți să se încreadă?
Dar Îl privește cum se stinge și în mormânt e așezat
Ceva în inima-i se frânge, și necredința la ’nfășat.

Dar ziua marii învieri, aduce-va cu ea Lumina
Căci doar prin moarte Lui putea Isus să ne vina.
Și câtă milă și-îndurare, și câtă dragoste arată
Isus lui Toma îi vorbește și rănile și le arată.

Privește rana Lui din coastă și mâinile ce-au fost străpunse
O cât de bucuros e Toma, ce haruri vii și nepătrunse.
Ce dulce e momntu-n care el crede cu adevărat
În Domnul, Dumnezeul Lui, ce din mormânt a înviat!

Ce minunată-i ziua-n care cu Domnul eu m-am întâlnit
Când am crezut, că pentru mine pe cruce a fost răstignit
Ce minunat să fi cu Domnul, și frică-n suflet să nu ai
Să crezi că El este cu Tine și aici jos și-odată sus în rai.

Să Îi slujim cu ascultare, și să-I fim credincioși mereu
El este Domnul, Dumnezeul ce ne va ajuta la greu
El nu ne lasă, nu ne uită și vine-n clipa cea mei grea
Să ne ajute cu credință pe cale dreaptă a-L urma

Partajează asta: