Toate drumurile duc la Dumnezeu ?

Era o vorbă veche în popoare și toți spuneau cu zâmbet sfidător:
„Oricare drum din lumea aceasta, la Roma va conduce pe popor!”
Și-acum aceiași vorbă o spune omul, că orice drum și cale de credință
Îi duce sus la Dumnezeul păcii, și acolo va ajunge orice ființă!

Și viclenia veche a șarpelui ce măgulește adânc în fire
Nu face altceva decât să înece omenirea în orbire,
Spunând că nu contează calea ce-n lume o alegi,
Chiar dacă semeni rele, oricum bine culegi!

Că nu Isus e calea neapărat să știți,
Și mântuirea vieții nu-i doar la pocăiți,
Ea poate fi în orice și în orice crezi că-i bun,
Oricine afirmă alta, să știți, e un nebun!

Așa răsună-n mintea a tuturor celor ce crede,
Și calea aceea sfântă, puțini sunt cei ce-o vede!
Puțini sunt cei ce știu că calea-i doar Isus!
Dar, toți doresc să ajungă în cer la Tatăl Sus!

Acum așa se spune în lumea libertină:
„Credeți în ce doriți și-n voi va fi lumină!”
N-ai voie ca să-ți spui părerea ta ciudată,
Că calea altui om n-ar fi așa curată!

Să-ți vezi de calea ta și-a ta credință dreaptă,
Să-ți fie doar ata, iubirea înțeleaptă.
Să nu transmiți credința și bunele valori
La nimenea din jur, de-acum și până mori!

Așa gândesc cei mulți, chiar cei ce-și spun creștini,
Că doar o fi credința și la acei străini,
Că tot la Dumnezeu se roagă omenirea,
Chiar dacă nu-i Hristos la mijloc, ci e firea!

De ce se întâmplă aceasta? Printre creștini și lume?
De ce majoritatea le cred pe toate glume?
De ce omul de azi, care e doar suflare?
Se crede atât de tare cât șade în picioare?

Pentru că adevărul îl țin de ei departe,
Pentru că azi puțini citesc a vieții carte,
Pentru că nu mai este o frică de Cel ce este Sfânt,
Că mulți își calcă-n lume, întîiul legământ!

Și iată așa, departe de cer și de sfințire,
Suntem așa ușor de duși spre amăgire!
Când nu trăim cuvântul care e plin de viață,
Cu ușurință mergem și acolo unde-i ceață!

De la Isus ajungem, să fim noi generoși,
Co fi și alte căi, or fi și alți Hristoși,
Ce să conducă lumea la cer și fericire!
O câtă nebunie se întâmplă în amăgire!

Așa cum a prezis cuvântul mai demult,
Că lumea se va crede la urmă mai cu cult,
Și se vor crede mulți așa de înțelepți,
Că vor înnebuni, părând atât de drepți!

Acum aș vrea să știe cel tânăr și copil,
Că cel ce vrea sfințire, să fie întâi umil,
Să se hrănească zilnic cu Biblia, ce-i viață,
Și-așa va fi lumină în beznă și în ceață!

Și acolo vor afla, că Calea către Rai
E doar Isus Hristos, pentru orice neam și grai.
Doar El e mântuirea, doar El Jertfa sfințită,
Iubirea ce s-a frânt și s-a lăsat zdrobită!

Fiți tari voi în scripturi, fiți tari în cercetare,
Și-așa nici o minciună nu va fi în adunare.
Nu va pătrunde în suflet un gând ce-o fi străin,
Căci filtrul minții tale va fi acel Divin!

Acela ce-i cercetare și e curat în toate
Te va păzi în viață, să nu calci înspre moarte!
Căci mult prea scump s-a dat pentru al tău suflet frate,
Ca Domnul să te lase, tîrît să fii spre moarte!

Nu te hrăni cu vorbe, cu acelea ce-s păreri,
Căci azi se spune alta decât s-a spus și ieri.
Azi predică un om, și mâine alta-ți spune,
Schimbând păreri și schițe, schimbând și cult și nume!

Hrănește-te cu viața, ce e izvor curat,
Acolo-s slove sfinte, transmise de împărat.
Doar din scriptura sfântă tu să-ți adapi ființa,
Acolo-i hrana vie, acolo e credința!

Scriptura este aceea în care nu-i schimbare,
Ce-i scris așa rămâne, nu-i umbra de mutare.
Credințe apar multe și multe s-au schimbat,
Dar tu să stai pe stânca cuvântului ce-i dat!

Acolo e adevărul, acolo-i temelia,
Acolo e lumina, acolo-i mărturia,
Acolo este harta ce duce sus la cer,
Nu este alta cale, nu este un mister!

Trezite-te, creștine, din somnul adânc de moarte,
Și sufla-ți în tine viața din a vieții carte!
Încinge-te la luptă, fii plin de râvnă sfântă,
Pornește în bătălie, spre cer tu te avântă!

Și fii gata oricând să dai tu socoteală
De Cel ce este în tine, să-l dai tu la iveală.
Să spui la toți că calea cea bună și curată
E doar prin sfântul Miel, jertfirea nepătată!

Că nu-i o altă cale ce duce spre sfințire,
Că unde nu-i Isus, acolo-i amăgire,
Că unde nu-i Hristos și jertfa Lui deplină,
Acolo-i întuneric, acolo nu-i lumină!

Acolo unde nu-i Isus în rugăciune,
N-avem acces la tron, suntem o urâciune,
Căci fără de Hristos noi suntem neam spurcat,
Curați suntem prin Mielul ce viața Lui și-a dat!

Doar prin mijlocitorul Isus Hristos Mesia
Avem acces la Tatăl, călcându-ne mândria.
Doar de ne asemănăm cu Cel ce a fost iubire,
Doar astfel noi putem păși spre mântuire!

Acum doar ce e sfânt să fie printre noi,
Să dăm noi azi afară cei pleava și gunoi,
Și să spunem oricui că calea e doar una,
Și cel ce o urmează, primi-va și cununa!
Amin!