Toarnă Doamne, binecuvântarea

Toarnă Doamne, binecuvantarea

Lasă binecuvântările Tale peste copii,
Luminează-i, la viață să se trezească.
Ca atunci, Doamne când vei veni,
La răpire, nici unul să nu lipsească.

Toarnă Doamne, binecuvântarea
Peste copiii mei, Te rog fierbinte.
Arată-le iubirea ce le dă mântuirea,
Ia-i în brațele Tale, Scump Părinte.

Ți se cuvin mulțumiri din inima mea,
Pentru dragostea în care m-ai mântuit.
Din sângele Tău, peste suflet curgea
Viață, născută din Iubirea ce S-a jertfit.

Și pentru ei, ai pregătit mântuirea,
În planul Tău știu i-ai cuprins și pe ei.
Toarnă Doamne, binecuvântarea,
Indura-Te Doamne, de copiii mei.

Bunule Împărat! Lauda Ţi Se cuvine,
Te laud cât voi trăi, cu inimă fierbinte.
Până moartea peste mine nu vine,
Până nu voi coborî în morminte.

Nu se-nalţă spre cer, din locul tăcerii,
Laudele, mulțumirile, nu vin din moarte.
Vreau să Te laud, până se lasă amurgul serii,
Te voi lăuda, cât timp sufletul meu mai poate.

Prin poezie, cântare, în inimă și-n gând,
Până pleoapele nu se-nchid pentru somn.
Cât voi mai călători pe acest pământ,
Până mai am suflare, nu mă pui s-adorm.

Până vei veni pe nor, după al Tău popor,
Văzând, mântuirea și-n copii împlinită.
Te voi Slăvi, Slăvitul meu Mântuitor,
Până neprihănirea noastră, fi-va desăvârșită.