Toamnă târzie

Încremeni întreaga fire
În curcubeie revărsate
Și-o liniștire-i liniștire
Pe drumurile de la sate.

Iar frunzele își duc osânda
Învârtejindu-se prin plete
A vântului care dobânda
O poartă-n versuri violete.

Zbătând molatecele gene
Găsind-o pe-alta și pe alta
Copil le-aruncă în troiene
Și bucuria și asaltul.

Învolburări de nouri vineți
De-a dreptu-s amenințătoare
Parcă i-auzi:„Să vă ațineți -
Mai mult nu o să fie Soare!”

Că speriații oameni cată
Cu jale și cu neputere -
O tinerețe vânturată
Se risipește cu durere.

Mai nedorit de-acum e spusul
Și mai zgârcită este vorba
De parcă noaptea cu apusul
Deschise zâmbetul și torba.

Să ne îngroape-n vise grele
În nevedere să ne-ascunză
Și-n atmosfera fără stele
Doar s-auzim căderi de frunză.

Înghemuiți pe sub iorgane*
Gândindu-ne la sine-n jale
Să ascultăm cum anii, anii
Se-nvârt pe cercuri anuale.

Și n-au salvare de la toamnă,
Și n-au plecare ca și păsări
Doar ne îndeamnă și se-ndeamnă
De un sfârșit să nu ne pese.

Poate că au și ei dreptate,
Posibil că-s de partea noastră,
Dar iarăși n-am dormit o noapte
Să văd măcar o stea-n fereastră.



*Iorgan - plapumă groasă compusă
dintr-un strat gros de lână cusut între două
bucăți de pânză cu care ne acoperim pentru
somn, mai ales iarna.