Toamna cea bogată

Toamna cea bogată

Cel mai splendid anotimp
Toamna cea plină de roade,
A venit pentru-a ne-aduce
Voia bună-n inimi calde,
Celor ce-au ştiut să rabde
Venirea-i scumpă şi dulce.

E-anotimpul, care încheie
Cele mai dragi perioade,
De când încep ca s-apară
Vara, cu primele-i roade,
Ca şi gustul pâinei calde,
Făcând toamna să răsară.

Cel mai splendid anotimp
Când tot omul la hambare,
Îşi strânge munca prestată
Prin truda cea cu sudoare
Sub arşiţa grea de soare,
Este Toamna, cea bogată!

Tot la fel, creşterea-n har
Parte-i din... cerescul dar
În Domnul spre dezvoltare,
Şi-anotimpuri, cer anume,
Ce ne zidesc prin răbdare
Sub dragostea-I arzătoare
Care-n veci, nu va apune.

În hambarele, cele cereşti
S-or strânge roadele toate,
Pân' s-or umple în iubirea
Domnului, de nestemate,
Prin Jertfa sfântă-adunate
Spre-a-I mări neprihănirea.

Flavius Laurian Duverna
16 septembrie 2013