Toamna

Se risipeste-n vanturi lumina ruginie,
S-au imbracat in aur si dealuri si campii,
Iar frunzele danseaza duios pe-o melodie,
Care rasuna-n pace peste livezi si vii.

Din teascul plin cu struguri, parfumul ma imbata,
Si ma inalta-n zboruri spre tarmuri de visari,
Intreaga mea fiinta de Dragoste-i patata,
Tasnesc din pieptu-n flacari, poeme si cantari!

Au inflorit in inimi noi ploi de fericire,
De parca-n toamna vietii e primavara iar,
Iar crengile uscate… udate de Iubire,
Surad discret la soare invesmantate-n Har.

Cu picaturi de stele s-a murdarit pamantul,
Covorul viu al toamnei s-a asternut din nou,
Ma plimb spre vesnicie, incet la brat cu vantul,
Aud, nu prea departe, trompeta in ecou.

O lacrima, coboara din geana unui nor,
Un strop de stralucire spre valea de supine,
Imi unge-n taina capul si naste-n mine-un dor,
Un dor de strazi de aur, de pomi rodind intruna, de rauri cristaline…

Marius Alexandru, 10/17/2019