Tineri precum Sihem

Tineri precum Sihem

Prin lume vieţuind, ades
Mai întâlnim şi oameni care,
Deşi creştini, n-au înţeles
Că pocăinţa-i renunţare

La viaţa plină de păcat
Dar şi la poftele din tine
Ea-nseamna a trăi curat
Şi-a făptui doar ce e bine.

Un set de reguli, sau ceva
Ce le adoarme conştiinţa
“N-ai voie asta, asta da!”
Aşa cred ei, că-i pocăinţa.

Şi cred că bine le va fi
De intră-n turmă, se botează,
Şi-apoi nimic nu le-o lipsi
Că Domnu-i binecuvântează..

Dar inima le e tot rea,
Rămâne tot necredincioasă
Şi îi conduce tot firea
Cea veche, rea şi păcătoasă.

Alţii, în adunare vin
Ca să îşi ia neveste bune
Le umplu viaţa de venin
Cu ale lor porniri nebune.

Locuitorii din Sihem
La fel ziceau şi ei odată:
Daca-mprejur noi ne tăiem,
Le vom lua apoi şi toată

Averea acestor evrei
Şi fetele, că sunt frumoase,
Apoi vom profita de ei
Şi vom avea multe foloase,

Căci ei sunt un popor ales
Şi Dumnezeu îi ocroteşte.”
Zicând aşa, s-au înţeles
Să meargă şi “prieteneşte”

Lui Iacov să îi spună-aşa,
Pentru că fata-i necinstise
Dar de soţie-a vrut s-o ia
Că inima de ea-şi lipise

Sihem, al regelui fecior
Din vreme-aceea depărtată.
Peste ţinut domnea Hamor
Şi se părea că acceptată

Le-a fost atunci propunerea
Căci Iacov, înţeleptul tată
Al fetei (Dina se numea)
Nu refuzase deocamdată

Oferta ce i s-a făcut,
Deşi inima lui de tată
Atât de tare l-a durut
Căci iubea mult singura-i fată,

Dar când feciorii i-au venit
Acasă, c-avea doisprezece,
Iacov s-a cam neliniştit
Căci a văzut cum clocoteşte

În ei un foc răzbunător.
S-au prefăcut însa că iartă
Ce s-a-ntâmplat cu sora lor,
S-au prefăcut că nu se ceartă,

Nu se răzbună, ci doresc
Şi ei în pace să trăiască
Dacă cei din Sihem primesc
Să intre-n legea evreiască.

Şi au primit. A doua zi,
Tăierea împrejur făcură.
Dar doi dintre-ai lui Iacov fii
Prin foc şi sabie trecură

Toată cetatea lui Hamor;
Pe toţi bărbaţii-i omorâră
C-au necinstit pe sora lor,
Aşa de răzbunători fură.

Acele vremuri au apus,
Când era lege, răzbunarea.
Acum, ne-a arătat Isus
Că preţioasă-i doar iertarea.

Creştinii nu răspund cu rău
Oricât de mult rău li s-ar face,
Ei se încred în Dumnezeu
Şi suferind, rămân în pace.

Căci tineri ca Sihem mai sunt
Şi-n vremea noastră, o mulţime.
Ei cred că tot ce-i pe pământ
E-al lor, că tot li se cuvine.

Calcă-n picioare ce-i curat
Şi nu mai au nicio ruşine
La ei e totul inversat,
Binele-i rău şi rău-i bine.

Ei nu se tem de Dumnezeu,
Doar banii, faima şi puterea
Le sunt valori şi recunosc
Că zeu suprem, le e averea.

Dar cei ce merg după Isus,
Astăzi nu mai răspund cu ură.
Ei fac ce Domnul lor le-a spus
Şi cum citesc şi în Scriptură.

Ne-ajută, Doamne, Te rugăm
Să n-avem gând de răzbunare
Ci să iertăm, dorind apoi
Şi pentru cei răi vindecare.

Tu şi din răii cei mai răi
Care lovesc în a Ta turmă
Poţi să Îţi faci copii ai Tăi
Chiar şi în ceasul cel din urmă.

Ne-ajută şi pe noi să stăm
La adăpostul feţei Tale
Neprihănirea s-o păstrăm
Statornici rămânând pe cale.

Ne-ajută să nu căutăm
Tovărăşia păcătoasă,
Ci între-ai Tăi copii să stăm,
Care trăiesc viaţa frumoasă.