TINARUL CRESTIN DE FORMĂ

Tînărul creştin de formă,din somn s-a trezit,
Dar cade iar pe pernă, foarte obosit.
Se uită la ceas, dar ochii îl dor
Petrecuse noaptea la televizor.

Conştiinţa,îl scoală din nou şi îi spune;
-Azi e Duminică,biserică,timp de rugăciune,
Nu vezi? Cel rău timpul îţi fură..
Dar el, îi puse mîna la gură.
-Aş vrea să mă scol,dar oboseala nu mă lasă.
Şi ce?!.. Nu mă pot ruga şi acasă?
Şi-acasă timpul de rugăciune-i primit..
Şi se-ntrerupse singur cu-n sforăit.

Tînărul creştin de formă la biseric-a sosit,
Aşteaptă pe la uşă momentul potrivit.
Apoi, ascultă înăuntru ce se petrece,
Era ceasul cam.. zece fără zece!

Cînd fraţii la rugă să mulţumească s-au sculat,
Deschise uşa-ncet şi pe furiş s-a strecurat.
A vrut să treacă aşa neobservat,uşor
Dar,deranjase o persoană călcînd-o pe picior.
Apoi începu să mulţumească
şi el ca celălalţi fraţi,
Care erau acolo, de la nouă adunaţi.

Venise timpul de evanghelizare,
Dar pentru el, o plictiseală mare.
În timp ce peste fraţi,se coborîse har
El a scos celularul din buzunar.
Pe el harul nu-l putea pătrunde,
Că trimitea mesaje, cine ştie unde?!

Prin mulţime, cînd serviciul s-a terminat,
Tînărul creştin de formă,o fată a căutat.
A stat de vorbă mult cu ea-n picioare,
Printre maşini acolo în parcare.

Dar pastorul, foarte vegheator,a înţeles,
Ca venea la biserică doar cu interes.
Cu blîndeţe şi-nţelepciune i-a vorbit,
Şi tînărul, din drumul lui greşit, a fost oprit.
Pentru că mustrarea a fost primită,
Şi schimbarea lui a fost vădită.

Tînărul creştin,avea acum o cale nouă
Venea la rugăciune nainte de-ora nouă,
Şi-n loc de celular..ca-n urmă c-o săptămînă,
Avea acum în schimb o Biblie în mînă.