TINA

Zapezi peste munti
Se-aseaza usor;
Pe tristele frunti
Trec anii in zbor.

In lumea pustie
De-al vinei pacat,
In vemea tarzie
Din timpu-alocat,
Nimic nu mai este
Si-aproape s-a dus
Mila; iar ura in creste
Se-nalta in sus.

Si totusi lumina
Mai palpaie inca,
Straluce in tina,
-Crescuta din Stanca-
In tina crestina
Nascuta din nou
Din marea Lumina,
Din cerescul Cadou.

Isus este Stanca,
Cadou si Lumina!
In bezna adanca
Noi suntem doar tina.
In mila-i cea mare,
De lut ne-a spalat;
Si raze de soare
Din Sine ne-a dat.

Tina, pazeste-n pustie
Aprinsa mereu a ta raza,
Tine credinta ta vie
Si-ntruna vegheaza!
Pe Domnul priveste-L,
Te uita in sus
Si-ntr-una iubeste-L
Pe Domnul Isus.

Cand nopti n-or mai fi
Si fi-vor doar zori,
In slavi vei domni
Prin har de comori!