Timpuri Târzii

Sã cãutãm pe Domnul cât e timp,
Sã cãutãm pe Domnul cât se poate!
Ca-n vremea când pe mare şi-n pustiu
Şi peste tot era-mbulzit de gloate...

Sã cãutãm credinţa a pãzi
Şi sufletul a ni-l feri de rele.
Când mulţi se zbat în fiecare zi
Sã poatã fi recunoscuţi ca "stele".

Sã cãutãm Scriptura a citi
Şi s-o lãsãm pe ea sã ne înveţe,
Sã mãture din cale erezii
Ce-aruncã-n faţa noastrã-atâtea beţe...

Sã cãutãm pe fraţi şi pe surori,
Sã nu lipsim la sfânta pãrtãşie!
Dar nu cum am fãcut de-atâtea ori
Când ne duceam numai din datorie.

Sã cãutãm cântãrile cu har
Ce ni-L aduc pe Dumnezeu în casã;
Cãci cele ce nu vin din Duhul Sfânt,
Din multe inimi L-au forţat sã iasã.

Sã cãutãm sã ne rugãm mereu
Şi sã venim la timp la rugãciune;
Sã cãutãm sã fim noi cei dintâi
Şi cei deprinşi sã facã fapte bune.

Sã cãutãm a fi-mpãciuitori
Şi sã trãim în pace cu oricine.
Sã poatã-oricine-a ne mãrturisi
Ca fii ai pãcii-n vremea care vine.

Sunt timpuri cât se poate de târzii...
Sunt zile de urgie şi ocarã.
Şi-i vremea când poporul e chemat
A se sfinţi, sã nu rãmân-afarã.