Ție Tată

--- Ție Tată! ! ! ... Celui ce glasurile-ascultă, Celui ce mările desparte, furtunile ce le oprește, ce vânturile mustră, Celui ce adâncului poruncește... aducem astăzi toată cinstea.

--- Pe Tine Doamne... te strigăm azi, uimiți de urgia ce s-a abătut asupra pământului, care înghite făpturile de Tine făcute, care sapă după izvoarele lacrimilor, ooo... Dumbezeule... e mare jale printre cei mici, dar și printre cei mari. Se aud țipete în toate colțurile, căci capetele ridicate din adânc, aduc frică.

--- Dumnezeule! ! ! Privește spre cel neprihănit, căci în alergarea lui este alergat de urgia care s-a abătut, privește spre oboseala mâinilor lui.
Trimite-i o solie cerească cu pace, celui cu dorința aprinsă, căci întunericul s-a pus în fața lui.

--- Arată-ți fața Tată ceresc, căci fiii Tăi plâng, suspină, cad.
Nu-ți arăta mânia... arată-ți mila, ca să se vadă slava Ta, să se audă glasul Tău... să-l cunoască și cei ce nu te știu.
--- Arată-ți puterea blândă... căci ni s-au uscat gurile strigând.
Nu lăsa ca pământul să se piardă, căci și pământul este al Tău.

--- Fă-ți numele cunoscut, prezența simțită, ca toți să vadă... cine ești.

Amin