Ticăitul

De-a lungul drumeţiei tale
Ascultă ticăitul ce discret
Îţi numără secundă cu secundă
Din timpul ce aicea îl petreci

E-un ticăit şi tu, nu-l ţii în seamă
Ca el atâte mii au mai trecut
Dar treci şi tu la orişice bătaie
E-un timp ce-n veci de veci ţi-este pierdut

E un moment în care poţi alege
O faptă bună sau pe una rea
E poate o răscruce, sau o vreme
Hotărâtoare pentru viaţa ta

Depindem de fiecare secundă
Ce Domnul ne-o mai numără la şir
Dar una, va fi ultima, ştii bine
Şi-atunci ai vrea în mii a o-mpărţii

Viaţa noastră este calculată
Dincolo de hotar nu poţi sări
Dar până mai există o secundă
Priveşte-n sus, te rog, nu zăbovi

Mă doare inima în piept de jale
Şi simt cum vlaga mi se uscă fraţi
Când văd atâţia ce nu dau crezare
Şi nu pun preţ pe ce se zice azi.

De vi se pare viaţa nesfârşită
Că sunteţi tineri şi aveţi răgaz
Iubiţii mei aduceţi-vă aminte
Suntem un fir de praf într-un hotar

Suntem atât cât Domnul ne mai cruţă
Cu gând de pace înspre pocăinţă
Veniţi cât uşa ne este deschisă
Iubiţi pe Domnul voi, nobilă viţă

Suntem mlădiţe într-o vie aleasă
Şi rod bogat se-aşteaptă de la noi
În orişice secundă să fim gata
Când Domnul ne-a chema mai sus de nori.