Ți-am cunoscut iubirea

Ți-am cunoscut iubirea-ntr-o grădină,
Atunci când pentru mine suspinai,
Atunci când pe o piatr-a Ta sudoare,
În stropi de sânge Doamne o vărsai.

Atunci când lupta grea era mai mare,
Atunci când ai băut paharul plin,
Atunci când er-atât de-amară soarta,
Căci Tu-ai ales să lași un loc divin.

Ți-am cunoscut iubirea sub coroana,
De spini ce te-au străpuns din vina mea,
Tăcut sub ei urcai purtând povara,
Ce nu a fost o clipă ea a Ta.

Atunci vedeam și mila ce mă face,
Mai mult să te iubesc orice-ar veni,
Atunci vedeam Isuse și-ndurare,
Ce azi m-a mântuit... eu voi trai.

Ți-am cunoscut iubirea printre lacrimi,
Din ochii blânzi sub cruce ce plângeau,
Tăcut erai să-ți pot vedea iubirea,
Când bicele pe spate te loveau.

Atunci vedeam mareața Ta lucrare,
Acea de mântuire ce-ai făcut,
Când cuie-a Tale mâini ele-ți strapunse,
S-avem la un sfârșit... un început.

Ți-am cunoscut iubirea, când multimea,
Nedreaptă judecată ți-au adus,
Ce te-a împins sa urci din greu calvarul,
Pe pietrele tăioase Tu supus.

Atunci vedeam ce mare ți-e iubirea,
Ce-ntrece orice gând și orice zbor,
Atunci când răstignit erai pe cruce,
S-avem cu toții azi Mângâietor.

Ți-am cunoscut iubirea la răscruce,
Atunci lumina Ta m-a luminat,
Ești steaua ce nu poate sa se stingă,
Ești veșnic, Tu ești viu, Ești minunat.

Mi-e dragostea un drum spre veșnicie,
Din ea pe el adesea ma hrănesc,
Căci Doamne-a Ta iubire îmi dă viață,
O știu... este-un izvor Dumnezeiesc.
Amin