Ți-a purtat fruntea coroana

Ți-a purtat fruntea coroana,
Pe un deal când ai urcat,
Cea de spini... dar și o cruce,
Pentru mine ai cărat.

Ai dus greul omenirii,
Și a mea povar-ai dus,
Să am harul mântuirii,
L-al Tău braț în veci Isus.

Ai răbdat de bunăvoie,
Cuiele când te-au străpuns,
Ca să fiu cu untdelemnul,
Vindecării astăzi uns.

Tu mi-ai dat credință Doamne,
Ca să pot înainta,
Când desculț urcai calvarul,
Când mulțimea te scuipa.

Ai lăsat în urmă slava,
Cerul Tu l-ai părăsit,
Ca să nu mă-nghită moartea,
Să fiu Doamne mântuit.

Ai lăsat o-nsângerată,
Urmă ca să pot găsi,
Dragostea și-a Ta odihnă,
Când din nou voi obosi.

Te-ai lăsat împins la moarte,
Judecat mereu tăceai,
Prin tăcerea Ta Isuse,
Mi-ai deschis un drum spre Rai.

Pe-a Ta față stropi de sânge,
Ca să curgă ai lăsat,
Ca să am în viață parte,
De-al Tău har nemăsurat

Te-ai jertfit doar pentru mine,
Pentru mine Tu te-ai dat,
Pan-la capăt prigonirea,
Doar umil Tu ai răbdat.

Binecuvântat fii Doamne,
Mirele Dumnezeiesc,
Pentru toate-ntotdeauna,
Te urmez și te iubesc.
Amin