Testament

Copile, nu-ţi las în urmă mea palate,
Maşini, nici bani, nici pietre nestemate.
Îţi las o cale îngustă către cer,
Pe care am mers întruna făr să pier.

Pe acest pământ n-am avuţie mare.
Ea pentru mine nu are valoare,
Dar totuşi sunt un om tare bogat.
În cer atâta eu mi-am adunat.

Tu ştii că lipsă n-am dus de nimic.
Ne-a dat de toate şi te-am crescut de mic.
Neîncetat am căutat voia lui Dumnezeu.
Şi de toate celelalte n-am dus lipsă eu.

Îţi las în urma mea, chiar bucuros.
O cale luminoasă, o cale cu Hristos.
Îţi las râvna, rugăciunea, şi Biblia deschisă.
Şi vreau ca niciodată să nu fie închisă.

Îţi las exemplu vieţii pe care să-l urmezi.
Şi într-o zi în ceruri acolo o să mă vezi.
Rămâi pe-a Sale braţe orice s-ar înâmpla,
Cum m-a purtat pe mine, aşa te va purta.

N-am fost în astă lume un om eu renumit,
Dar mă cunoaşte cerul, Isus ce L-am slujit.
Nu mă căiesc de viaţă şi nici nu mi-e ruşine.
Acuma eu sunt gata ca să mă iei Stăpâine!