Templul Sfânt

1 Împărați 6:7
Când s-a zidit casa*, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-a auzit în casă în timpul zidirii.

E Valea Plângerii aici, în care pietrele-s cioplite
Se-aude-un vuiet zgomotos de fier și de ciocan
Aud din depărtare cum lovește dalta-n pietrele rostogolite
Tocmai din vârf de Munte, jos, să fie șlefuite-n plin parcan

Îl văd pe Meșter cum măsoară piatra zgrunțuroasă
"Cât să mai las din ea, cât să dau jos?"
Măsoară pietrele ca să încapă-n Casa cea duhovnicească,
În Templul cel ceresc clădit în veșnicii cu braț vânjos

În slăvile cerești va ridica piatră pe piatră
Fără vreun sunet surd de daltă sau ciocan
Căci vor ajunge șlefuite- acolo sus, în vatră
În mod perfect, ca să se potrivească-n minunatul Plan

Și văd cum valea e cuprinsă de-nserare
Se văd și zorii zilei cum mijesc
Și Arhitectul își grăbește-a Lui lucrare
Îndată pașii Lui se văd pe nori cum ne sosesc!

Simt lovitura Ta de daltă și în mine
Ca să-mi înlături din a mele imperfecții
Cum să îndrepți Tu, Doamne, știi mai bine
Să-mi tai din muchii rele prin... corecții

Nu vreau decât sa fiu părtaș la-a Ta lucrare
Să mă-ncadrez perfect în planul Tău
Și să devin o piatră vie și strălucitoare
Cioplește-mă și scoate tot ce-i rău!