TEMPLUL

TEMPLUL

Se-aud glasuri zeci şi sute
Cu devize cunoscute:
„Vrem schimbări, democraţie,
Libertate şi frăţie!”

Liber este fiecare
Să zidească înspre soare
Pe-orice pantă, pe-orice zvon,
Ca în vechiul Babilon.

Se-nteţeşte încordarea.
Libertatea-i ca şi floarea:
Grabnic ea se ofileşte
Vântul urii de-o loveşte.

Şi zidim, zidim redute ...
Se înalţă-n soare sute
De măreţe baricade:
Unul urcă, altul cade.

„Quo vadis tu, Libertate,
Cu-Adevăr şi cu Dreptate ?”
Se-aud multe voci în lume
Ce vuiesc ca valu-n spume.

Cui se-nalţă templul oare ?
Libertăţii ? Către soare ?
Soarele e creatorul ?
El ne-a pus în piept fiorul ?

Omule, cu fruntea lată
Ca o mare agitată,
Nu vezi tu că astăzi parcă
N-ai nici un cârmaci în barcă ?

Pentru cine-ţi duci tu viaţa
Când apare dimineaţa ?
Cu ce gând cutreeri zarea
Dacă nu-ţi cunoşti cărarea ?

Vino frate cu tot dorul
La Mesia Salvatorul
Şi lasă-L s-aşeze-n tine
Templul slăvilor senine!

Voia Lui este plăcută
Sus pe-a dragostei redută
De-L cinsteşti în toate cele
Şi la bine şi la rele.

Vino fără-ntârziere
Din a-vieţii tale sfere
La Isus, eternul Mire,
Ca să afli fericire!