Te voi laudă întruna

Te voi laudă întruna chiar de inima îmi plânge,
Chiar de-i marea tulburată, voi lupta pana la sânge,
Chiar de răul tot încearcă, cu săgeți otrăvitoare,
Zi de zi să mă lovească, nu poate să mă doboare.

Căci îmi este temelia, sus pe stâncă ea zidită,
Dreapta Ta biruitoare, mi-e tarie-n orice clipă,
Harul Tău mi-e desfătare, el îmi este îndeajuns,
A Ta dragoste măreață, inima ea mi-a pătruns.

Voi cânta întotdeauna, bunătatea ce-am aflat,
Jos la crucea îndurarii, când eu Doamne te-am strigat,
Nu ai zăbovit o clipă, norii când se adunau,
Razele strălucitoare cerul îl înseninau.

Ca să văd acea lumină, viața ce mi-a luminat,
Ca să văd doar urma care, suferind Tu ai lăsat,
Ca să văd a Ta lucrare, ce-a-nviat sufletul meu,
Când m-a scos din gheara morții, ca să fiu un fiu al Tău.

Voi mări întotdeauna, al Tău nume veșnic sfânt,
Ce îl port cu mine-ntruna, și în visul meu și-n gând,
Chiar de fluieră furtuna, cu mânia ei mereu,
Nu am teamă căci știu Doamne, sunt numai pe brațul Tău.

Chiar de vine încercarea, doar la Tine voi privi,
Stelele-mi vor fi tărie, printre ele Tu vei fi,
De va fi doar zi în noapte, sub o apăsare grea,
Doar cu Tine-n încercare, vreau de vorbă eu a sta.
Amin