Te strig în clipele-ncercării

Te strig în clipele-ncercării,
În nopți fierbinți mereu te chem,
Când șoaptele întunecimii,
Mă înconjoară... și mă tem,
Eu ochii să-i deschid Isuse,
Căci totu-n jur, e-ntunecat,
Și-acea prezență îmi aduce,
O clipă-n care-s tulburat.

Te strig în clipele în care,
Îngheață totu-n jurul meu,
Dar eu tot strig, c-a Ta căldură,
A coborât Doamne mereu,
Să-mi dea puterea Ta de luptă,
Când peste mine-a așezat,
Văzduhul pătura de gheață,
Ce pentru-o clipă m-a-nghețat.

Te strig când simt mirosul care,
El este de un foc încins,
Ce vrea acu să mă topească,
De el ca eu să fiu învins,
În noaptea când în rugăciune,
Mă strânge-un lanț atât de greu,
Dar nu mă las, eu strig întruna,
Ca să îl rupă Dumnezeu.

Eu te-am strigat și-atunci Isuse,
Când stelele nu le vedeam,
Când rugăciunea era mută,
Sub nori întinși când eu stăteam,
Doar în suspin și lupte grele,
Dar am luptat... căci Tu mi-ai spus,
Că-n orice zi, și-n orice noapte,
Și după nori, vei fi Isus.

Te strig acu, ca și atuncea,
Eu știu... Tu mă vei auzi,
Și după orice-a mea strigare,
Și asta știu... Tu vei veni,
Cum ai venit întotdeauna,
Atunci când Doamne te-am chemat,
Și-n clipele de neputință,
Tu pentru mine ai luptat.

Te strig și-n clipe de-ndurare,
Te strig Isus... vreau să-ți vorbesc,
Să-ți spun că Doamne-n astă viață,
Aș vrea doar Ție să-ți slujesc,
Căci mulțumirea e prea mică,
Pentru tot ce Tu ai făcut,
Și pentru-aceste nopți în care,
Tu Doamne ai luptat mai mult.