Te serbez

Te serbez,Isuse scump şi-mi amintesc
De loviturile primite-n locul meu,
De dragostea-Ţi nemărginit de mare,
Ce Te-a făcut să rabzi,deşi îŢi era greu.

Îmi amintesc,Isuse scump,cum în grădină
Sudoarea s-a schimbat în picături de sânge,
Că ai fi vrut paharul să nu-l bei,
Dar,totuşi,păcatul să nu mă poată ajunge.

Îmi amintesc de crucea grea din spate,
Ce trupul Tău slăbit n-a mai putut
S-o ducă înspre locul Căpăţânii,
Sub apăsarea-i grea Tu ai căzut.

Şi-apoi mulţimea,ce ai ajutat-o
De-atâtea ori când a fost în necaz,
A venit doar ca la spectacol,
Nu să-Ţi şteargă sudoarea de pe obraz.

Mai marii vremii,ce Te-au osândit,
Au fost şi ei prezenţi ,că n-au putut
Să nu vadă cum moare Cel ce-a spus
Că nu are sfârşit şi nici început.

Şi moartea Ta,ce moarte glorioasă,
Când Dumnezeu din ceruri a tunat,
Întuneric s-a făcut peste tot pământul,
Perdeaua Templului în două s-a despicat.

Văzând acestea toate că s-au întâmplat
Chiar şi duşmanii Tăi s-au îngrozit,
Au ridicat glasul şi au strigat:
"Pe Fiul lui Dumnezeu L-am răstignit".

Dar nu putea mormântul să Te ţină,
Tu,Fiu de Dumnezeu adevărat
Şi-ai înviat din morţi a treia zi,
Aşa cum Cartea Sfântă a lăsat.

Iar astăzi noi,urmaşii Tăi cei vii,
Ce jertfa-Ţi pentru noi am acceptat,
Spunem oricui,cu mare bucurie:
"Isus Cristos e viu!Hristos a înviat"!