Te rog să vii în barca mea!...

Se clatină bărcuța mea sub valurile grele
Care lovesc și sunt prea mari pentru forțele mele. .
În jurul meu nu văd nimic, e beznă pe ocean
Fără lumină e prea greu s-ajung la vreun liman.
Nu văd lumină nici de sus, nu văd nimic de jos. .
Nici luna, nici în depărtări farul cel luminos. .
Deschide-Ți cerul, Domnul meu și dă-mi de sus lumină
Că mi-e din ce în ce mai greu. . oare ce-o să mai vină? . .
Oare chiar vei îngădui talazuri peste barcă
Să bată-n ea ca niciodat' și toată să mi-o spargă? . .
Mi-ai spus că sunt copilul Tău, mi-ai spus că ești cu mine
Dar bine văd că mă scufund în prea adânci ruine. .
Mi-ai spus să-Ți cer, că îmi vei da: - da, Doamne-Ți cer lumină! . .
Vreau să coboare-n barca mea prezența Ta divină!
Da, Doamne, vreau să îndrăznesc să-ntrezăresc limanul,
Să râd de valuri, să zăresc pe sfânt țărm Canaanul!
Da, Doamne-ți cer să îți întorci privirea și spre mine,
Cum și pe alții i-ai salvat din veșnice ruine!
Te rog să vii în barca mea și Tu s-o cârmuiești
Până la țărmul minunat, în slăvile cerești!
Arată-Ți Doamne, slava Ta, puterea Ta cea mare
Coboară-Te-n bărcuța mea, arată-mi îndurare! . .
Și-n loc de beznă să-mi aduci cereasca Ta lumină
Să mustri valul și să-mi dai a Ta pace divină!
AMIN