Te-oprește, te încrede

Te-oprește, te încrede

Ai o viață pe acest pământ
Una prietene, și-i trecătoare
Păcatu-nlănțui-te-a și te-a frânt
Când l-ai lăsat pe drum să te doboare.
Cu orice zi tu te-ndeparți mereu
Și rătăcești mereu în nepăsare
Păcatul tău ți-apasă tot mai greu
Înspre abis ființa-ți care moare.
Oare nu vezi că totu-n jurul tău
Se-ndreaptă-n orice zi spre răutate
Și chiar nu știi că te îndrepți spre rău
Nu simți privirea-ți cum în jur străbate?
A ta inimă oare ți-ai privit
Te-ai întrebat dacă-i așa curată
Cum tu o crezi acum când ești trudit
Spune-mi acum, te-ai întrebat vreodată?
Cuvântul tău spre alții-ai aruncat
Și i-ai certat pentru greșeli fugare
Dar spune azi la tine-ai cugetat
Sau ai uitat că rătăcești sub soare?
Privirea ta cât a străfulgerat
Cu ură inimi ce-ți doreau doar bine
Îndemnul lor tu nu l-ai ascultat
Și le-ai strigat să plece de la tine.
Cu vorbe blânde ei îți arătau
C-a ta ființă merge spre pierzare
Tu-i alungai deși cu toți doreau
Să fi salvat, să ai pe veci iertare.
În orice zi în beznă rătăcești
Dar nu te-oprești, ci mergi cu nepăsare
Te-afunzi mereu cu cât nesocotești
Cuvântu-I, cât te cheamă cu-ndurare.
Privește-n urmă și te-ntreabă chiar
Dac-ai avut un rost în astă lume
Căci azi te-afunzi și ești așa murdar
Plin de poveri și de păcate-anume.
Te-oprește-n loc, așa murdar cum ești
Nu mai privi spre poftele deșarte
Ci înspre Domnul grabnic să privești
Să ceri acum salvare de la moarte.
Te-ncrede-n Cel ce-n lume a venit
Să moară-n locul tău pentru păcate
De crezi în El tu vei fi mântuit
Vei fi salvat primind haine curate.
În al tău suflet El va locui
Prin Duhul Sfânt El îți va da putere
S-arăți în lume că tu poți trăi
Chiar de-ai fost mort, fără de mângâiere.
Numai prin El, mergând pe Calea Lui
Putea-vei să iubești pe orișicine
Și fericit la brațul Domnului
Vei fi condus să locuiești cu Sine.