Te laudă inima mea-ntotdeauna

Te laudă inima mea-ntotdeauna,
Te laudă sufletul meu Dumnezeu,
În toiul durerii, în val, în furtună,
Îți cânt o cântare, chiar dacă mi-e greu.

Te laud sub stele, te laud sub soare,
Eu plin de iubire mi-ai dat ca să fiu,
Și-n mijloc de ziuă-n zăduf dar și-n noaptea,
Cu șoapte străine în ceasul târziu.

Îți cânt osanale cu lacrimi amare,
Căci Tu printre ele un zâmbet mi-ai dat,
Să fii de-a mea gură și inima-mi slabă,
Oricând Tu Părinte preasfânt lăudat.

Îți dau azi mărire, și-nalț către Tine,
Cântarea iubirii în dar ce mi-ai dat,
S-o cânt printre hule și-atunci când de pietre,
Mereu sunt lovit pe-al meu drum spre palat.

Te laud Isuse și inima-mi bate,
În piept azi aprinsă de Tine cu dor,
Te laud în toiul de luptă întruna,
Căci vreau doar să urc, nu aș vrea să cobor.

Și-ți cânt numai Ție, atunci când m-apasă,
Cel rău în adâncul durerii și chin,
Cântarea cântată e doar pentru Tine,
Chiar dacă în ea se aude-un suspin.

Te laud și vreau să te laud întruna,
Oriunde pe cale Isuse aș fi,
Atunci când îți cânt simt putere cerească,
Puteri ce îmi dă să te cânt zi de zi.

Și vreau ca pe drum să rămână cântarea,
O laudă vie în gură mereu,
Să fie cântată în vremi de durere,
Doar Ție iubite și sfânt Dumnezeu.