Te iubesc cum niciodată, Doamne nu am mai iubit

Te iubesc cum niciodată, Doamne nu am mai iubit,
Chiar de-s norii sus pe ceruri, am un veșnic răsărit,
Care razele-și coboară, el peste ființa mea,
Am mereu a Ta căldură, oricât vreme-ar fi de rea.

Te iubesc cu o iubire, ce mereu astăzi mă face,
Laude să-nalț Isuse, gura Doamne nu-mi mai tace,
Ooo... Părinte... e-o iubire, care este-atât de mare,
De când eu o am în viață, viața mea... e o splendoare.

Te iubesc cum niciodată, nu am mai iubit vre-o dat,
Căci pe drumul vieții mele, Tu ești Cel ce n-ai lasat,
Ca să mă cuprindă teama, să mă ducă-n rărăcire,
Tu din zorii vieții mele, m-ai condus spre nemurire.

Margini astăzi ea nu are, este Doamne o iubire,
Care inima îmi umple, zi de zi cu fericire,
Gândul meu e doar la Tine, căci în toate te-ntâlnesc,
Și aceste toate... Doamne, mă fac mult să te iubesc.

Te iubesc... și niciodată, să o pierd eu nu aș vrea,
Căci iubirea-mi dă putere, Doamne să te pot striga,
Ea îmi dă putere mie, când pe cale-mi este greu,
Căci iubirea e putere, e din Tine Domnul meu.

Vreau în mine ea să crească, zi de zi... mai mult aș vrea,
Eu ca să iubesc Isuse, căci Stăpâne doar prin ea,
Pot ca să te simt pe Tine, nu aș vrea s-o pierd nicicând,
Căci eu vreau mereu cu mine-n viață ca să fie-un sfânt.