Te întreb pe Tine Doamne

Te întreb pe Tine Doamne
autor. Diana (G. U)

Te întreb pe Tine Doamne, de ce oare pe pământ,
M-ai trimis printre suspine, Ție eu ca să îți cânt.

De ce Tu mi-ai dat durerea, s-o cunosc nu înțeleg,
De ce lași ca de pe față, lacrimi doar mereu să șterg.

De ce lași ca întristarea, gândul ei ca să mi-l dea,
Ca să nu găsesc odihnă, oricât eu aș căuta.

Te întreb... de ce pe mine, Tu mă treci prin greul greu,
Când la Tine e puterea, mic în toate Doamne-s eu.

Întrebând privesc spre ceruri, de la Tine-aștept răspuns,
Căci eu știu că al meu strigăt, l-al Tău tron el a ajuns.

Cu suspine negrăit, tac ca mie să-mi vorbești,
Tu deschide astăzi cerul, Căci aș vrea să mă-ntărești.

—, , Îmi îndrept spre tine glasul, un răspuns să-ți dau doresc,
Te-am lăsat să duci tu greul, fiule căci te iubesc.

Te-am lăsat și în cuptoare, ca să fii aur curat,
Demn pentru Împărăția, unde sunt Eu Împărat.

Te-am trecut și prin durere, să cunoști puterea Mea,
Fiule... doar prin durere, veșnicia poți avea.

Doar trecând prin suferință, vei cunoaște glasul Meu,
Căci în orice suferință, ajutor pot fi doar Eu.

Doar pe marea tulburată, poți pe mine-a mă vedea,
Doar sub nori a Mea lumină, fiule o poți vedea.

Doar în strâmtorare ție, pot să-ți dau un ajutor,
Doar prin văi pot să-ți dau ție, aripi sfinte pentru zbor.

Tu rămâi în ascultare, chiar de-ți este-atât de greu,
Când se va sfârși copile, l-al său capăt voi fi Eu.

Ca să-ți dau ție cununa, pentru tot ce-ai suferit,
Pentru plânsul tău... suspinul, ce mereu l-ai întâlnit.
Amin