TE DEUM

TE DEUM
Aceste plangeri Doamne,
Rascoale-a firii, dureri in tulburul de ape,
Si racnete de mame in nasteri de prunci,
Simt eterna bucurie,
A mamei cu fatul ei la san.

Te laud Doamne, in fanfare de plangeri,
Tresalt de bucurie, cu numele-Ti pe buze,
Indragostit privesc al cerului si-al pamantului clocot,
Caci lumea cu-a firii paiata,
Vrea sa ma-nspaimante,
Sa uit de cer, de smirna, de tamaie,
Avand picioarele-nghetate,
In furia noptii cu nameti de necredinta.

Te Deum, buze de tata, lipite de fruntea copilei,
Vesmant al soarelui, mangaiere pe crestet...
Cu pumnii plini de roua diminetii,
Spala fata copilei, dezlegand-o de blesteme...
Deznodamant al Golgotei, ascuns in bucurie.

Te slavesc Doamne in madrigal,
Cu murmurul de ape si falduri in desfat,
Sa taca tot pamantul,
Sa urle in tirade dac-o vrea,
Eu tot am sa te laud in suava-mi dezmierdare,
Locuind pe limanuri de tipete nemangaiate.
Te Deum Doamne!!!