Te chem

Dumnezeule PreaSfînt
Drept, Mare și neînțeles,
Tu, ne-ai dat lumina-n lume
Noi, negura am ales.

Prin Isus Hristos în lume
Dragostea ne-ai arătat,
Noi mereu pășim prin ceață
Te-am urît, și lepădat.

Și azi mai mult ca oricînd
Tu, iar suspini, privind la cei
Ce Te-au iubit, dar au căzut
Și sînt prea jos în ochii Tăi.

Chiar dacă semnul de smerire
Să ne însoțească Tu ai vrea,
Noi nu suntem smeriți, Isuse
Ci doar căzuți de fața Ta.

Din margine de drum, a vieții care piere
Noi Te strigăm ca orbul Bartimeu...
Isuse, Fiul lui David, mai dă-ne azi putere,
Nu ne lăsa să rătăcim mereu.

Mai toarnă astăzi peste noi lumină
Mai dă-ne iarăsi har ca la-nceput,
Mai unge-ne pe suflet iar cu tină
Și-ntoarce-ne spre ceea ce-a trecut.

Mai dă-ne dragostea dintîi Isuse
Și dorul viu pentru Cuvîntul Tău,
Mai dă-ne acele bucurii nespuse
Ce le primeam cînd Te chemam mereu.

O Doamne, Tu pe cerul vieții noastre,
Zidește cerul cel din veșnicii,
Ca să putem lega azi viața noastră
De viața sfîntă, care va veni.

Să nu ne lași în truda noastră-ntreagă
Să rămînem pe-acest pămînt străin,
Ci să putem să ne-nălțăm odată
Spre zări cerești, spre tronul Tău Divin.

Revarsă acum dar binecuvîntare
Peste netrebnici robi ce Te doresc,
Coboară azi la noi în adunare
Și umple-ne cu harul Tău Ceresc!